Cititul este o plăcere, aparte de unele păreri care tratează acest aspect drept un chin. În subiectul de față vom relata o serie de detalii care scot la lumină atât frumusețea filmului cât și însemnătatea profundă a cărților.
Realizările cinematografice a unor serii de cărți celebre pun în suspans diverse cercuri sociale, materialele finale reușind uneori să ajungă la așteptările publicului, însăși de multe ori acest aspect este negativ. De cele mai multe ori, se ajunge la o oarecare confunzie din punct de vedere al firului narativ, a acțiunii desfășurate de către persoinaje. Motivul numărul unu care a condus la relatarea acestor idei se regăsește în dorința de pune la nlumină aspectele pozitive și diferențele pe care cele două forme de artă le întreprind.
Timp îndelungat pentru savurarea poveștii
Ecranizările și cărțile sunt două arte diferite, din acest motiv sunt tratate individual chiar dacă esența este aceeași (povestea). Chiar dacă imaginile sunt foarte sugestive, o carte va putea da o altă valoare întregii povești. Suntem recunoscători inteligenței umane pentru minunatele forme digitale prin care s-au realizat splendide opere de artă, de la frumoasele povești rupte din romane, până la reconstituirea momentelor importante din istorie, toate așternute în voia regizorilor de lung-metraje pentru a bucura privirea următorilor.
Pentru a citi o carte este nevoie de mai mult de două ore, iar poveștile complexe necesită o atenție focalizată pe decursul firului narativ, a momentelor culminante și a fiecărui detaliu în parte. Practic întreaga atenție este distribuită către poveste.
Timpul îndelungat ce necesită distribuit mai scoate la suprafață o altă latură a cărților, cea în care este modelată capacitatea umană de a realiza mental propriile personaje, acțiuni și evenimente.
Cititorul este creatorul ”propriului film mental” și deține posibilitatea de a se împrieteni sau de a urî personajele. Totodată, cititorul are capacitatea să retrăiască anumite sentimente, dependente de rândurile scrise.
Cărțile sunt parte din experiența proprie
Cărțile sunt cele care ne ajută să descoperim și alte ”vieți”, dar acest lucru se întâmplă mulțumită imaginației bogate de care dispune omul, a propriilor emoții și experiențe.
Practic, atunci când citim ne formăm propria linie narativă despre poveste în sine. Structurarea propriilor imagini vizuale ne conduc corpul fizic spre anumite senzații. O carte are rolul de a hrăni mintea, de a deschide ușai spre amintiri care au fost uitate demult în negura timpului.
Oricât de complex ar fi un film, mereu se vor pierde detalii din poveste. Când un film rulează, în mare parte este redată esența fiecărui moment, firul narativ al unei cărți nu poate fi redat prin intermediul imaginilor în mișcare.
Cărțile sunt o sursă de inspirație
Fiecare secvență din film este construită cu scopul de a impresiona privirea, și pentru a stârni emoții. Acestea ne aduc cu exactitate în față ceea ce regizorul a dorit să spună, în schimb, cărțile sunt focusate pe expresii a căror înțelegere stă la baza experienței cititorului. Cărțile ne aduc idei prin care ajungem la concluzii revelatoare. O poveste relatată în carte este o extraordinară formă de re-creație, este o poartă spre elucidarea misterelor ce se află în inconștient.
Prin film se aduce în fața privitorului un punct de vedere propriu-zis al regizorului care a studiat pagină cu pagină fiecare detaliu. Chiar dacă o carte aduce imaginației posibilitatea să-și formeze propriile imagini, în film imaginea are impact direct cu mintea privitorului. Un lucru de remarcat este că niciodată nu se vor putea așterne în imagini sensul exact a cuvintelor scrise.
Însă, valoarea fimelor nu trebuie contestată. Există nenumărate filme care sunt un adevărat dezastruoase, dar trebuie să recunoaștem că un film bun, regizat după o anumită carte, ne aduce zâmbetul pe buze indiferent de cât de redus ar fi timpul acordat pentru acesta.
Valorile sunt cele care ne apropie, ne unesc și ne ajută să ne modelăm felul nostru de a fi. Atât cărțile cât și filmele vor fi centre de interes pentru nenumărate cercuri sociale. Cert este că noi trebuie să ne raportăm la fiecare formă de artă din prisma propriilor concepții, astfel vom reuși să acceptăm și viziunea altor persoane. Încheierea o vom da prin vorbele lui J.W. Eagan care sună cam așa: ”Nu judeca niciodată o carte după filmul ei.”
