Toți ne-am dori un scris frumos, caligrafic cu care sa uimim pe toată lumea. Chiar dacă în zilele noastre nu se mai practică scrisul de mână foarte mult, este de la sine înțeles că este de apreciat atunci când vedem sau citim ceva scris cu atâta finețe pe o coală de hârtie. Vestea bună este că și tu poți să înveți să scrii frumos. Ți-am pregătit un ghid de caligrafie după care să te orientezi în pașii spre un scris mai frumos.
1. Scriem cu degetele sau cu toată mâna?
Persoanele care au întotdeauna probleme cu scrisul, de regulă scriu mișcându-și doar degetele, desenând fiecare literă, în timp ce restul mâinii rămâne nemișcată, lipită de
suprafața de lucru. Astfel, dacă scriem cu degetele, avem tendința de a lăsa întreaga greutate a mâinii pe foaia de hârtie și de a mișca doar degetele în timpul scrierii. Această postură ne obligă să mutăm în repetate rânduri mâna pe foaie.
Persoanele cărora le vine ușor să scrie au o tehnică diferită de a scrie – își sprijină ușor mâna pe pagină și, în timp ce scriu, mișcă antebrațul și umărul.
Scrisul acestor persoane este fluent, relaxat, lejer, căci nu desenează literele mișcându-și doar degetele, ci își folosesc întreaga mână, degetele având doar rolul de a ghida mișcările stiloului.
Iată un exercițiu util care ne poate ajuta să ne determinăm tipul de scriere:
Ne așezăm la birou și scriem un paragraf. Nu contează ce. Este important să conștientizăm mușchii pe care îi încordăm atunci când scriem. Desenăm fiecare literă cu degetele? Ridicăm des mâna de pe foaie pe măsură ce scriem? Literele sunt inestetice și greu de descifrat? Ne mișcăm antebrațul sau este în permanență fix, lipit de masă? Dacă ne-am obișnuit să scriem cu degetele, nu este o tragedie. În schimb, scriem încet și, după o perioadă lungă de scris, ne doare mâna foarte tare. Pentru a ne re-antrena mâna să scrie, trebuie să avem multă răbdare și determinare.
2. Cum ne re-antrenăm mâna să scriem corect?
În primul rând trebuie să ne dezobișnuim să scriem doar cu degetele, desenând fiecare literă. Problema nu o constituie poziția în sine, ci obișnuința noastră, automatismul de a scrie astfel.
Ne va fi greu la început să conștientizăm felul în care scriem, dar, în timp, vom începe să fim atenți la mușchii care lucrează și la mișcarea degetelor și a antebrațului.
3. Cum ținem corect stiloul în mână?
Cei mai mulți dintre noi ținem stiloul între degetul mare și arătător, sprijinindu-l pe degetul mijlociu. Această poziție este mai avantajoasă decât dacă ținem stiloul între degetul mare, arătător și degetul mijlociu, sprijinindu-l pe inelar. Indiferent de postură, degetele rămase libere vor sta libere, ușor încovoiate, oferind sprijin mâinii.
În scrisul de mână, de zi cu zi, poziția stiloului în mână nu este atât de importantă ca în caligrafie.
Astfel, vom continua să ținem stiloul între degete așa cum ne-am obișnuit, dacă poziția de scris este comodă – în caz contrar, vom încerca să ținem stiloul în mână într-un mod diferit.
Important este să avem o poziție confortabilă a degetelor, să menținem stiloul în echilibru și să nu tensionăm mâna.
Punctele de sprijin ale mâinii pe foaie trebuie să fie muchia palmei și a podului palmei, și degetele de sprijin (degetul mic și inelarul).
Vom ține ușor stiloul între degete, fără a-l strânge tare.
Drept exercițiu, ne putem imagina că carcasa de plastic a stiloului este moale, din cauciuc și că, strângând-o prea tare între degete, vom păta pagina cu cerneală.
4. Care este poziția corectă în timpul scrisului?
Cărțile clasice de caligrafie ne recomandă să scriem pe suprafețe înclinate la 45 grade, dar o astfel de poziție este incomodată pentru cei mai mulți dintre noi. Putem exersa la fel de bine pe o suprafață plană, situată aproximativ la nivelul taliei, având în permanență grijă să ținem spatele drept, dar nu țeapăn. Nu trebuie să ne aplecăm deasupra foii de scris, iar suprafața de scris pe care exersăm trebuie să fie destul de mare pentru a oferi sprijin și libertate de mișcare mâinii cu care scriem.
Pe măsură ce scriem și ne îndreptăm către capătul inferior al paginii, poziția de scriere devine incomodă și, în loc să ne ajustăm poziția mâinii în funcție de pagină, vom ridica foaia până la nivelul nostru de confort.
5. Ce mușchi lucrează atunci când scriem în poziția corectă?
După cum probabil ați dedus până acum, „mușchii corecți” nu sunt cei din degete. În timpul scrierii, trebuie să folosim deltoidul (mușchiul aflat la încheietura umărului) și mușchii antebrațului. Aceste grupe musculare mari sunt capabile să coordoneze mișcări fine și exacte (în ciuda aparențelor), obosesc mult mai greu decât degetele, iar scrisul devine fluid, echilibrat în pagină și uniform. Deși am fost învățați să credem că doar mușchii mici execută mușcări de precizie, pe măsură ce ne antrenăm deltoidul scriind, vom fi plăcut surprinși de ușurința și de lejeritatea căpătate în timpul scrisului.
Pentru a simți mușchii corespunzători lucrând și pentru a învăța să îi folosim cum trebuie, putem începe prin a forma litere în aer, pe o tablă imaginară din fața noastră, cu mâna îndoită din cot, exact așa cum scriam cu creta pe tablă la școală.
Vom scrie mare, desenând litere mari, ample, în aer și vom mișca mâna doar din umăr, în timp ce antebrațul, încheietura mâinii și degetele rămân fixe, în poziția clasică de scris. Pe măsură ce exersăm, vom simți lucrând umărul, mâna, pieptul și câțiva mușchi ai spatelui și este important să îi simțim lucrând și atunci când scriem pe foaia de hârtie. Dacă însă nu putem izola mișcarea mușchiului deltoid, putem face astfel: ridicăm mâna în aer, o ținem relaxată și începem să o rotim în cercuri largi. Mușchiul principal care face această mișcare posibilă și pe care îl vom simți arzând după câteva exersări este mușchiul umărului – deltoidul.
Trebuie să exersăm scrisul în aer până când mișcarea ni se va părea naturală și ne vom obișnui să folosim mușchii antebrațului și deltoidul.
Pe măsură ce exercițiul devine comod, putem să reducem dimensiunea literelor desenate în aer. Putem exersa și pe un perete, desenând literele cu capătul unei crenguțe sau a unui creion lung. Vom ține creionul între degete exact ca un stilou, dar nu vom apropia degetele de perete, păstrând o distanță de cel puțin 10 cm.
Important este să simțim mușchii care lucrează în timpul mișcării, nu aspectul literelor pe care le creionăm, și, atunci când scriem pe hârtie, să încercăm să mișcăm la fel brațul, din umăr, permițând acelorași mușchi să lucreze.
Poate vom simți impulsul de a ne sprijini mâna pe perete sau pe tablă, pentru a desena literele cu degetele, după vechile deprinderi. Trebuie doar să conștientizăm această tendință și să o corectăm.
Rețineți! În timpul scrierii, degetele se mișcă cât mai puțin, în timp ce antebrațul ghidează stiloul, iar deltoidul susține toată mișcarea.
După ce ne-am antrenat suficient mușchii, putem începe să scriem pe hârtie, ținând stiloul lejer între degete. Vom schița pentru început, pe hârtie, X-uri, liniuțe drepte și oblice, 0000-uri și spirale. Inițial, liniuțele, cercurile și buclele vor fi inegale, după mult exercițiu însă, vom reuși să le schițăm uniform în pagină, căci acesta este obiectivul nostru – un scris uniform, cu spații egale între litere, cercuri, liniuțe și spirale. Această etapă de învățare poate fi descurajantă, căci, la primele exersări, simbolurile schițate pe pagină vor fi prea mici, prea mari, inegale, tremurate și inestetice. Putem scrie pe caiete special liniate – caietele clasice pe care învățam în clasa I să scriem – căci liniile ne vor ghida mult mai ușor scrisul decât o pagină albă, goală, de hârtie.
Scriind pe caiete liniate, ne vom disciplina stilul de scriere și, deși evoluția va părea greoaie pentru nerăbdători, rezultatele vor apărea în timp și, dacă învățăm să folosim mușchii corespunzători, noțiunile învățate ne vor fi utile toată viața.
Pentru iubitorii scrisului frumos nu va fi în zadar acest ghid, deoarece vor descoperi că și ei pot îmbunătăți forma scrisului și vorpune în practicătoate aceste sfaturi pentru ca rezultatul să fie, fără îndoială, unul pe măsură.
