Ce sunt scriitorii? Ei sunt ființe a căror freamăt interior a declanșat glasul inimii și al inspirației, dând treptat naștere cuvintelor, prin intermediul cărora au stârnit emoții, gânduri și revelații.
Scriitorii sunt ființe ce și-au dedicat existența pasiunii lor. Fragmentele cărora ei le-au dat viață, au smuls poate de pe chipuri zâmbete sau au descătușat inimi împietrite de timp. Scriitorii sunt oameni care au dat naștere celor mai profunde emoții, au trasat traiectorii fine pe traseul vieții mereu împletit și denivelat, au creat vise și au dat speranțe, au mângâiat dar au și tăiat ”în carne vie”.
Ce a reprezentat cuvântul scris pentru aceștia? În rândurile ce urmează vei descoperi care sunt părerile unor renumiți scriitori despre talentul căruia s-au dedicat pe deplin. O primă idee: puterea cuvântului este covărșitoare: el poate să mângâie sau să ucidă, depinde în ce constă inteția inițiatorului.
Vom descoperi cum unii dintre cei mai cunoscuți scriitori au fost nemulțumiți de ei și de propriile scrieri, de incapacitatea de a relata în detalii amănunțite ceea ce au simțit. Există de foarte multe ori dificultatea de a pune pe hârtie cu exactitate și precizie cee ce se află în complexitatea gândurilor.
Henry David Thoreau (1817 - 1862)
”Greu nu e să scrii mult, ci să concentrezi esența în mai puține pagini.”
Acest citat rupe tăcerea și ne duce cu gândul la diverse cărți citite, unele fiind lungi, greaoie și uneori fără sens, iar altele care în doar câteva pagini au putut stârni emoții profunde și reveltoare.
Gustave Flaubert (1821 - 1880)
”Arta de a scrie e arta de a descoperi cee ce crezi. Nu mă încântă ce scriu. Sunt ca un violinist cu ureche muzicală bună, dar care nu poate reproduce întocmai sunetele pe care le aude în suflet.”
Când scrie, o persoană își dezvăluie toate trăirile sale interioare, le analizează și le dă o anumită formă pentru ca cel care le citește să simtă și să înțeleagă cee ce el a dorit să transmită. În sensul a ceea ce autorul mai sus citat susține, niciodată nu se va putea exprima cu extremă rigurozitate gândul sau sufletul omului, indiferent de situație.
Sylvia Plath (1932 - 1962)
”Poți scrie despre orice aspect al vieții, dacă ai curaj și o vei face fără rezerve, lăsându-ți imaginația să improvizeze. Cel mai mare inamic al creativității e îndoiala de sine.”
Planificarea este bună, însă adevăratele comori se află regăsite în momente de improvizație, în care natura creativității este legată de spontaneitatea și surpriza momentului. Mintea nu trebuie lăsată să se plictisească mai ales când vorbim de pasiunea pentru scris.
Încrederea în sine favorizează orice tip de activitate, de la relația cu cei din jur până la cea în care se realizează anumite activități. Avem nevoie de încredere pentru a da o nuanță unică celor create de noi.
Vasile Ghica – (1940)
”Poeziile le-a scris el, înțelesul să-l găsească cititorii.”
Adevărul este că, diversitatea din societate se imparte în nenumărate tabere, care contribuie la formarea și stabilirea celor mai semnificative perspective. În cazul de față, cee ce crezi se evidențiază în modul de înțelegere a cee ace citești. Textul poate fi același pentru cinci oameni, însă înțelesul poate să difere de la persoană la persoană.
Isaac Asimov (1920 - 1992)
”Scrisul, pentru mine, este doar gândire prin degete.”
Scrisul a fost și este piatră de temelie pentru cultură, fie cărbim despre poporul nostru sau despre unul complet străin. Deducem, așadar din aceste rânduri valoarea comorii ascunse ce se regăsește în cărți. Scrisul este cel care adună firul gândurilor și îl expune pe hârtie.
Noi suntem capabili să păstrăm această minunată cale de accesare a gândurilor, să scoatem la suprafață adevărate valori și principii, momente și cunoștințe acumulate de-a lungul vremii. Trebuie să contribuim activ la consolidarea unor forme de artă ce au grijă constant de adevăratele bijuterii culturale, consacrate prin adevăruri eterne, validate în timp prin apartenența sutelor, sau poate chiar a miilor de oameni.
